I am happy to announce you that “Algo pequinito” was enough for Spanish people, so they voted for Daniel Diges. So my predictions were right.:)

In the meantime, Romania chose its song: Paula Seling and Ovi are  “Playing with fire”. Basically, Romanians chose the best voice from a multitude of uninspired songs. There is nothing special about the song.

I will let you listen the song. Tell me what you think about it.

http://www.youtube.com/user/eurovision?blend=2&ob=1#p/u/11/K8iALS6-l7c

I wonder what you will say about this one… Enjoy!

You can  listen the Romanian songs qualified in the semifinals here:

http://www2.tvr.ro/eurovision/

Although I don’t think you will find much thing…except some real voices without songs…

As I inspected other countries’ songs I made several discoveries. I will give you the one that let me bouche bée for its simplicity, playfulness and plenty of creativity. I don’t know if we are going to see it on the stage of the big Eurovision, the Spanish finalist is to be announced, but if I were Spanish I would definitely give my vote for this song.

Maybe I should be more inspired by Julie and Julia… Have you seen the movie?

I will get back with fresh news and I would like to thank my friend Cezar for giving me an idea of a great project and for putting me in his blog lists…

Hoping I will keep you posted 

Truly yours

Irina

Am fost placut surprinsa sa vad ca Turcia nu a mai trimis o a doua Helena Paparizou, ci la o trupa rock cu un videoclip simpatic. Dar stati linistiti, au trimis altii. Exita si un clasament cu cele mai sexy cantarete de la Eurovision. Sunt multe melodii in stilul My number one, cu note inalte, voci puternice, par lung, fuste scurte si decoltee generoase.

Cel mai interesant videoclip mi s-a parut al Republicii Moldova. Melodia este si ea interesanta, dar cam greoaie pentru Eurovision.

Rusia a mizat din nou pe Dima Bilan si pe un videoclip “umanitar” in care a fost necesara prezenta lui Edvin Marton si a lui Evgheni Plushenko.

Franta si-a batut din nou joc de imaginea ei pe plan international, demonstrand cat de cool e industria muzicala franceza si cat de plina este ea de artisti.

Se pare ca Serbia vrea sa castige a doua oara consecutiv Eurovisionul. Nu stiu pe cata lume mai impresioneaza folclorul. Mi-a placut Layla a lui Hari Mata Hari, insa piesa Serbiei de anul acesta depaseste orice capacitate auditiva normala si hipnotizeaza pana la moarte clinica. Indiferent daca este cantata in sarba, spaniola, portugheza sau greaca are acelasi impact extraterestru. Vocea impresionanta a cantaretei Jelena Tomasevik, acompaniata de sunetele divine ale fluierului domnului Bora Dugi creeaza o armonie greu de descris in cuvinte. Si mesajul piesei este unul special. Este vorba despre o fata care se roaga ca iubitul ei sa ii apara in vis in noaptea de Sanziene (la sarbi Vidovdan). Numele cantecului este Oro, adica Hora (Sanzienelor). Va las sa ascultati piesa :

http://www.eurovision.tv/event/artistdetail?song=23993&event=1469 sau

Your fingertips across my skin
The palm trees swaying in the wind
Images
You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick

Well, I never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

[Chorus]
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, never forget
These images

No

Well, I’d never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

[Chorus]
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you’re gone and I’m haunted
And I bet you are just fine

Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?

[Chorus]
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should have known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

http://www.youtube.com/watch?v=lsWsasqIoyk

Întrucât fratele meu, Mihai, a stricat toată surpriza va trebui să-mi storc creierii şi să scriu altceva. De fapt, nu trebuie să mă gândesc prea mult. Deja simt ce trebuie să spun.

Pentru mine Crăciunul înseamnă un moş bătrân şi slab, deghizat in haine de Moş Gerilă, care tremură neîncetat un baston de lemn, obosit de-atâta colindat şi care de-abia mai vorbeşte. Pentru mine Crăciunul înseamnă să rămâi bouche bée în faţa unui brad imens, plin de ornamente de toate felurile şi să simţi cum aerul puternic de conifer îţi intră în vene. Pentru mine Crăciunul înseamnă să adorm în zăpadă şi să îmi ardă obrajii de frig. Pentru mine Crăciunul înseamnă o chimistă care măsoară cu grijă ingredientele celei mai bune prăjituri din lume. Pentru mine Crăciunul înseamnă să-ţi hrăneşti sufletul din curiozitatea, surprinderea şi fericirea unui prieten atunci când primeşte un cadou. Pentru cei care nu au ghicit până acum, moşul este tatăl meu, iar chimista este mama mea.

Nu există un Crăciun mai frumos decât cel pe care îl petreci cu familia!

Anul acesta e un pic diferit. Tatăl meu nu se mai îmbracă în Moş Crăciun. De mult timp. Însă anul acesta chiar nu se mai îmbracă. Am fost şi sunt un spirit copilăros. Dar la sfârşitul lui 2007 , în viaţa mea are loc o anomalie: se împreunează pe nesimţite trecutul, prezentul şi viitorul. E ca şi cum m-aş afla într-un râu şi aş avea 3 posibilităţi: să mă apuc de o piatră, de o scândură sau să mă las în voia apei.

De orice m-aş apuca, voi întâmpina anul 2008 cu alte învăţăminte, aspiraţii şi simţiri.

Sunt sigură că mă voi simţi bine de sărbători pentru că totul porneşte din sufletul meu si din dorinţa mea de a fi fericită. Aşa că, nu prea contează unde eşti atâta timp cât îţi impui să te simţi bine şi te porţi în consecinţă.

Vă urez tuturor Crăciun Fericit şi La Mulţi Ani! Şi un cadou pentru voi cu melodia mea preferată de Crăciun. Enjoy!

Eu nu prea am cui să-i dau leapşa… Singurul care nu a primit leapşa şi se află în lista mea e Ionuţ. Ce zici, Ionuţ, te încumeţi?

Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situaţie financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, Nicolae, episcop, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un săculeţ cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de maritiş pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul a stat de paza şi l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculeţul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentaţiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeţi cu aur făcuţi cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).

Wikipedia

8 am. Urc in 27. Plin.
Prima statie. Un domn nervos:
Hai, cucoana, mai sus! Impinge si matale ca sa intru si io!
Cucoana n-a avut ce sa faca. A fost si ea impinsa de altii.

A doua statie. Usa nu se mai poate inchide. Unei doamne ii vine o idee :
Hai, nene, intrati asa cum oti intra ca la prima coboara toata lumea!
De afara se aude cineva:
Aoleu, ce-i aici!… Sunt ca sarmalele…
Doamna din nou:
Rezistati, ca asa ne trateaza ITBu si cu RATBu ca d-aia nu m-am dus la vot si nici n-o sa ma mai duc d-acu ‘ncolo…
Un domn, de undeva din oala cu sarmale :
PNLu ma-sii…

La a treia statie coboara 80% din tramvai. O tanti care astepta sa urce, spre o prietena :
Stai, ca mai sunt o gramada… Unde-or fi incaput astia?!

Cred ca e inutil sa spun ca la statia de metrou Unirii 2 am reusit sa urc de-abia in al treilea tren…

Ce titlu banal, ce subiect expirat! Stim deja asta!

Eu tind sa cred ca lucrurile nu stau chiar asa. Desi stim, foarte putini dintre noi sunt dispusi sa le si experimenteze, nu numai sa le sustina. Mai mult decat atat, ne asteptam ca celalalt sa faca un compromis decat sa-l facem noi. De ce? Pentru ca omul atribuie o semnificatie negativa acestui cuvant din cauza faptului ca libertatea acestuia de a face un anumit lucru sau, pur si simplu constiinta acestuia ii este ingradita de nevoia celuilalt de a infaptui compromisul respectiv. Cu toate acestea, nu cred ca exista vreun om care sa fi trait fara sa faca macar un compromis. Daca persoana careia ii acorzi compromisul este importanta in viata ta, vei fi tentat sa dai mai mult decat vrei sau poti. Cineva mi-a spus ca, citez, uneori iubirea ce te leaga de acea persoana este atat de “rewarding” incat te ajuta sa treci peste toate compromisurile pe care a trebuit sa le faci vreodata. Aici nu mai este vorba de un compromis acordat unui prieten. Interlocutorul meu se referea la compromisurile care apar intr-un cuplu. Insa, este de ajuns iubirea ca sa acorzi orice fel de compromis? Exista limite si daca da care sunt acestea?

Eu nu cred ca iubirea este de ajuns. Oricat de mult am iubi, exista ceva in noi care ne indeamna sa acceptam numai compromisurile care nu desfiinteaza in totalitate principiile noastre. Pentru ca daca principiile nu ar fi respectate, nu ar fi respectata nici persoana si, in consecinta, nu ar exista iubire. Este posibil ca unii oameni sa treaca peste principii si sa acorde orice fel de compromisuri. Dar acei oameni ori nu au personalitate, ori sunt prea orbiti de dragoste. Pana la urma, trebuie sa iti respecti si propria persoana.

Tabloul: The Dog Prince Man and Woman, Lauren Mills

Eu i-am raspuns interlocutorului meu printr-o clasificare a compromisurilor. Exista compromisuri :

- marunte;

- mai mari decat marunte;

- si mari, dar nu foarte mari.

Este o clasificare personala. Ramane la latitudinea voastra sa stabiliti care sunt limitele in ceea ce va priveste. Sau daca exista limite pentru voi.

PS: Ii multumesc interlocutorului meu pentru ca in urma discutiei cu acesta, am elaborat aceasta clasificare.