Domnule, incep sa ma intreb daca nu mai bine il alegeam tot pe Moga la Eurovision… Nu ca nu ar fi frumoasa melodia lui Nico si al lui Vlad, dar e cam de generatia a 3-a asa… Pentru mine nu e, pentru ca orice suna bine imi place. Dar ati tras un pic cu ochiul la celelalte melodii?? Influente disco, R&B, house, rock, multe dintre ele actuale, potrivite stilului muzical care se asculta la radio. Come this way intra in aceasta categorie.

Am fost placut surprinsa sa vad ca Turcia nu a mai trimis o a doua Helena Paparizou, ci la o trupa rock cu un videoclip simpatic. Dar stati linistiti, au trimis altii. Exita si un clasament cu cele mai sexy cantarete de la Eurovision. Sunt multe melodii in stilul My number one, cu note inalte, voci puternice, par lung, fuste scurte si decoltee generoase.

Cel mai interesant videoclip mi s-a parut al Republicii Moldova. Melodia este si ea interesanta, dar cam greoaie pentru Eurovision.

Rusia a mizat din nou pe Dima Bilan si pe un videoclip “umanitar” in care a fost necesara prezenta lui Edvin Marton si a lui Evgheni Plushenko.

Franta si-a batut din nou joc de imaginea ei pe plan international, demonstrand cat de cool e industria muzicala franceza si cat de plina este ea de artisti.

Se pare ca Serbia vrea sa castige a doua oara consecutiv Eurovisionul. Nu stiu pe cata lume mai impresioneaza folclorul. Mi-a placut Layla a lui Hari Mata Hari, insa piesa Serbiei de anul acesta depaseste orice capacitate auditiva normala si hipnotizeaza pana la moarte clinica. Indiferent daca este cantata in sarba, spaniola, portugheza sau greaca are acelasi impact extraterestru. Vocea impresionanta a cantaretei Jelena Tomasevik, acompaniata de sunetele divine ale fluierului domnului Bora Dugi creeaza o armonie greu de descris in cuvinte. Si mesajul piesei este unul special. Este vorba despre o fata care se roaga ca iubitul ei sa ii apara in vis in noaptea de Sanziene (la sarbi Vidovdan). Numele cantecului este Oro, adica Hora (Sanzienelor). Va las sa ascultati piesa :

http://www.eurovision.tv/event/artistdetail?song=23993&event=1469 sau

My latest discovery:

Your fingertips across my skin
The palm trees swaying in the wind
Images
You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick

Well, I never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

[Chorus]
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, never forget
These images

No

Well, I’d never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

[Chorus]
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you’re gone and I’m haunted
And I bet you are just fine

Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?

[Chorus]
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should have known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

http://www.youtube.com/watch?v=lsWsasqIoyk

Întrucât fratele meu, Mihai, a stricat toată surpriza va trebui să-mi storc creierii şi să scriu altceva. De fapt, nu trebuie să mă gândesc prea mult. Deja simt ce trebuie să spun.

Pentru mine Crăciunul înseamnă un moş bătrân şi slab, deghizat in haine de Moş Gerilă, care tremură neîncetat un baston de lemn, obosit de-atâta colindat şi care de-abia mai vorbeşte. Pentru mine Crăciunul înseamnă să rămâi bouche bée în faţa unui brad imens, plin de ornamente de toate felurile şi să simţi cum aerul puternic de conifer îţi intră în vene. Pentru mine Crăciunul înseamnă să adorm în zăpadă şi să îmi ardă obrajii de frig. Pentru mine Crăciunul înseamnă o chimistă care măsoară cu grijă ingredientele celei mai bune prăjituri din lume. Pentru mine Crăciunul înseamnă să-ţi hrăneşti sufletul din curiozitatea, surprinderea şi fericirea unui prieten atunci când primeşte un cadou. Pentru cei care nu au ghicit până acum, moşul este tatăl meu, iar chimista este mama mea.

Nu există un Crăciun mai frumos decât cel pe care îl petreci cu familia!

Anul acesta e un pic diferit. Tatăl meu nu se mai îmbracă în Moş Crăciun. De mult timp. Însă anul acesta chiar nu se mai îmbracă. Am fost şi sunt un spirit copilăros. Dar la sfârşitul lui 2007 , în viaţa mea are loc o anomalie: se împreunează pe nesimţite trecutul, prezentul şi viitorul. E ca şi cum m-aş afla într-un râu şi aş avea 3 posibilităţi: să mă apuc de o piatră, de o scândură sau să mă las în voia apei.

De orice m-aş apuca, voi întâmpina anul 2008 cu alte învăţăminte, aspiraţii şi simţiri.

Sunt sigură că mă voi simţi bine de sărbători pentru că totul porneşte din sufletul meu si din dorinţa mea de a fi fericită. Aşa că, nu prea contează unde eşti atâta timp cât îţi impui să te simţi bine şi te porţi în consecinţă.

Vă urez tuturor Crăciun Fericit şi La Mulţi Ani! Şi un cadou pentru voi cu melodia mea preferată de Crăciun. Enjoy!

Eu nu prea am cui să-i dau leapşa… Singurul care nu a primit leapşa şi se află în lista mea e Ionuţ. Ce zici, Ionuţ, te încumeţi?

Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situaţie financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, Nicolae, episcop, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un săculeţ cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de maritiş pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul a stat de paza şi l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculeţul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentaţiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeţi cu aur făcuţi cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).

Wikipedia

De-a rasu’ plansu’

This is based on a true story.

8 am. Urc in 27. Plin.
Prima statie. Un domn nervos:
Hai, cucoana, mai sus! Impinge si matale ca sa intru si io!
Cucoana n-a avut ce sa faca. A fost si ea impinsa de altii.

A doua statie. Usa nu se mai poate inchide. Unei doamne ii vine o idee :
Hai, nene, intrati asa cum oti intra ca la prima coboara toata lumea!
De afara se aude cineva:
Aoleu, ce-i aici!… Sunt ca sarmalele…
Doamna din nou:
Rezistati, ca asa ne trateaza ITBu si cu RATBu ca d-aia nu m-am dus la vot si nici n-o sa ma mai duc d-acu ‘ncolo…
Un domn, de undeva din oala cu sarmale :
PNLu ma-sii…

La a treia statie coboara 80% din tramvai. O tanti care astepta sa urce, spre o prietena :
Stai, ca mai sunt o gramada… Unde-or fi incaput astia?!

Cred ca e inutil sa spun ca la statia de metrou Unirii 2 am reusit sa urc de-abia in al treilea tren…

Ce titlu banal, ce subiect expirat! Stim deja asta!

Eu tind sa cred ca lucrurile nu stau chiar asa. Desi stim, foarte putini dintre noi sunt dispusi sa le si experimenteze, nu numai sa le sustina. Mai mult decat atat, ne asteptam ca celalalt sa faca un compromis decat sa-l facem noi. De ce? Pentru ca omul atribuie o semnificatie negativa acestui cuvant din cauza faptului ca libertatea acestuia de a face un anumit lucru sau, pur si simplu constiinta acestuia ii este ingradita de nevoia celuilalt de a infaptui compromisul respectiv. Cu toate acestea, nu cred ca exista vreun om care sa fi trait fara sa faca macar un compromis. Daca persoana careia ii acorzi compromisul este importanta in viata ta, vei fi tentat sa dai mai mult decat vrei sau poti. Cineva mi-a spus ca, citez, uneori iubirea ce te leaga de acea persoana este atat de “rewarding” incat te ajuta sa treci peste toate compromisurile pe care a trebuit sa le faci vreodata. Aici nu mai este vorba de un compromis acordat unui prieten. Interlocutorul meu se referea la compromisurile care apar intr-un cuplu. Insa, este de ajuns iubirea ca sa acorzi orice fel de compromis? Exista limite si daca da care sunt acestea?

Eu nu cred ca iubirea este de ajuns. Oricat de mult am iubi, exista ceva in noi care ne indeamna sa acceptam numai compromisurile care nu desfiinteaza in totalitate principiile noastre. Pentru ca daca principiile nu ar fi respectate, nu ar fi respectata nici persoana si, in consecinta, nu ar exista iubire. Este posibil ca unii oameni sa treaca peste principii si sa acorde orice fel de compromisuri. Dar acei oameni ori nu au personalitate, ori sunt prea orbiti de dragoste. Pana la urma, trebuie sa iti respecti si propria persoana.

Tabloul: The Dog Prince Man and Woman, Lauren Mills

Eu i-am raspuns interlocutorului meu printr-o clasificare a compromisurilor. Exista compromisuri :

- marunte;

- mai mari decat marunte;

- si mari, dar nu foarte mari.

Este o clasificare personala. Ramane la latitudinea voastra sa stabiliti care sunt limitele in ceea ce va priveste. Sau daca exista limite pentru voi.

PS: Ii multumesc interlocutorului meu pentru ca in urma discutiei cu acesta, am elaborat aceasta clasificare.

My name is Laura. I am seven years old and I have a brother, Tommy. My family has just moved out to another city and I am sad. I lost all my friends, I don’t know anyone here and I feel so alone because I don’t have a friend to play with. And then, there is Max, my neighbour, an annoying boy who’s spending all his day on the roof, trying to build a racket. Sometimes, I like to listen my mom playing the cello. She has concerts from time to time at the opera house, the only building I know in this new sad and boring town.

One night, I couldn’t fall asleep, so I was staring at the stars. Suddenly, I saw something bright and shiny felling right in the park in front of our house. I ran over there and I found a star. It was so beautiful! And shiny! And it was alive! I took it in my arms and carried it home. Then, I realized that one of its legs was broken and I fixed it with a plaster.

I was playing with it all the time. The star was wonderful! It knew how to fly and it showed me the whole city from the sky. It could give life to all my toys and the planets on my wall.

One day, I went to the opera house to see my mom rehearsing. And on the stage, there was a big golden sun and a big silver moon, and the star came out of my bag and rose the sun and the moon to the roof. Maybe the star thought it was home…

The next day, it was my mom’s concert. Oh, no! She forgot her fiddlestick! I have to give it to her before the concert starts! I have to! So, I asked the star to make me fly to the opera house. I gave my mom her fiddlestick. She didn’t see me…Phew…And my dad thinks I’m sleeping. Then, something happened. It started to rain and the star was not so shiny anymore… What’s happening?! We’re falling down!…

I woke up near the river. There was no sign of the star. Where is it? I looked for it and I looked for it and I finally found it in the water… Its leg was lost again…It died…

After a while, Max found me crying. I told him the whole story and that it was my fault…It was my fault…The star is dead because of me… I should have let it go home…But I didn’t. I was selfish…

Max gave me the leg. He had found it somewhere near the river. He told me he knew the story. He followed me the whole time. But the star is still dead… Max had an idea.

We went to the opera house and put the star near her mom and her dad. Nothing happened. No!!! I have to believe! Star, you have to go home! You can go home now! It’s time for you to go home!

After a few minutes, something started to change. The star is shiny again! It’s alive!…

The star went home, on the sky, right where it belonged.

Max is my friend now. He’s not so bad after all. And I started to get used to this city. You just have to have a little faith…

Laura’s star is a story written by Klaus Baumgart and Piet De Rycker.
Lauras Stern is an animation movie based on the  above-mentioned book.

If you want to find out more about the movie and see the trailer, press this link:

http://wwws.warnerbros.co.uk/movies/laurasstar/

Here is a selection of images from the movie:

“Sute de cuvinte şi expresii pe care şcoala nu le acceptă şi adulţii nu le înţeleg vor fi introduse în vocabularul oficial al limbii române, la viitoarea ediţie a Dicţionarului Explicativ alcătuit de Academia Română.

Multe dintre cuvinte sunt de neînţeles pentru adulţi, dar copiii le folosesc deja zi de zi. Tocmai de aceea, specialiştii îi avertizează pe părinţi şi profesori să fie mai deschişi la noutăţile apărute în limba noastră dacă vor să comunice cu adolescenţii. Cum ar fi cuvintele englezeşti în fraze româneşti, despre care adolescenţii spun că-i ajută să se exprime mai uşor.

Neacceptate deocamdată în teze şi lucrări de control, expresiile sunt atât de folosite de adolescenţi, încât ele vor fi adoptate oficial de limba română în curând. Limbajul adolescenţilor creează sute de cuvinte noi care bat la porţile vocabularului oficial. Spre exemplu, “cool”, “looser”, “naşpa”, “marfă” sau “beton” sunt numai câteva dintre cele pe care nici Academia Română nu le mai poate ignora. Ele vor figura în Dicţionarul Explicativ preconizat să iasă în 2010-2011, iar cei care le vor folosi nu vor mai putea fi acuzaţi că vorbesc incorect.”

www.protv.ro, 11 nov. 2007

Eu este super, ei este naspa

Limba romana a inceput sa sufere modificari spectaculoase. Chiar nu ma asteptam la o replica de acest gen din partea Academiei Romane. Vorba ceea, daca acum scriem niciun, nicio, daca avem voie sa pronuntam eu continui, am putea foarte bine sa ii cerem domnului Vanghelie sa devina membru de onoare al acestei prestigioase institutii (i.e. Academia Romana).

Dom’le, exista o mare problema. Adultii nu ii pot intelege pe adolescentii din ziua de azi, iar adolescentii nu isi pot exprima ideile fara sa foloseasca unele cuvinte, de genul celor prezentate in citatul de mai sus. Ce e de facut? Raspunsul e foarte simplu: introducem cuvintele in dictionar ca sa le inteleaga si generatiile “de babalaci”, iar pe copii ii lasam sa se exprime liber, eventual in engleza, ca e mai usor. De ce sa zici frumos, cand poti sa spui beton? E mai cool. Si ca sa fie siguri ca elevii invata sa vorbeasca romaneste asa cum trebuie, ei nu au voie sa foloseasca aceste cuvinte in lucrarile de control. Va inchipuiti cum ar suna: Alexandru Lapusneanul a fost cel mai cool domnitor pentru ca i-a casapit pe looserii aia de boieri, care suteau niste parai de la tarani…Ce beton a fost faza aia in care i-a taiat capul lu’ Motoc. Va dati seama, adolescentii romani chiar nu pot exprima ideea asta prin alte cuvinte. Saracii… si noi ne-am gandit sa-i ajutam, sa nu mai fim conservatori, sa fim si noi cool…

Sunt de acord cu faptul ca Academia Romana are in vedere elaborarea unui nou dictionar explicativ al limbii romane (macar si-au dat seama ca cel actual nu este tocmai bun ). Este, de asemenea, normal, ca in mediul actual de globalizare (si chiar “americanizare”), limba sa evolueze sau sa involueze. Insa anumiti termeni sunt destinati vocabularului colocvial. Ai dreptul sa ii explici in dictionar pentru ca, de-a lungul timpului, aceste cuvinte vor intra in limba ca imprumut sau calc si vor face parte din tezaurul limbii romane. Insa, ma indoiesc ca la o intalnire la nivel inalt se va auzi ceva de genul: Distributia acestui produs merge din ce in ce mai naspa. Avem nevoie de o retea marfa ca sa iesim din rahatul asta si sa devenim cea mai beton companie de pe piata.

” Ele vor figura în Dicţionarul Explicativ preconizat să iasă în 2010-2011, iar cei care le vor folosi nu vor mai putea fi acuzaţi că vorbesc incorect.” In prezent, aproximativ 600.ooo de adolescenti (potrivit Institutului National de Statistica) vorbesc incorect. In opinia Academiei Romane, daca aceste cuvinte sunt introduse in dictionarul explicativ, ele nu vor mai fi folosite incorect. Daca le-am scris noi acolo, inseamna ca e cum zicem noi si e CORECT.

Eu imi pun niste intrebari:

1. Oare adolescentii vor vorbi mai “corect” daca aceste cuvinte sunt explicate in dictionar? Eu cred ca tine de educatia, cultura si abilitatea fiecaruia de a se exprima corect, clar, coerent si logic. Pana la urma, cu prietenii vorbesti asa cum vrei pentru ca esti constient de faptul ca ei te inteleg si nu te vor condamna daca mai strecori cate un cool pe ici pe colo. Dar asta nu inseamna ca in alte cercuri si in alta situatie nu realizezi ca trebuie sa te exprimi altfel.

2. Oare adultii se vor simti in largul lor sa vorbeasca “pe aceeasi limba” cu copiii lor? Iarasi ma intorc la educatie si cultura. Cei care nu foloseau aceste cuvinte in timpul adolescentei se vor adapta mai greu pentru ca sunt obisnuiti cu alt tip de exprimare. Atunci cand aveau ei 17 ani, vocabularul lor colocvial insemna altceva.

Nu imi doresc sa ajungem sa spunem complect pentru ca majoritatea spune asa si trebuie sa ne supunem majoritatii. Nu vreau schimbare doar de dragul schimbarii. Imi place sa vorbesc limbi straine, dar nu vreau sa uit ca stiu sa vorbesc limba romana. Voi ce vreti? Ca sa stiu ce limba sa-i invat pe copiii mei.

Am si eu un junghi. Da, un junghi. De parca as fi avut un bob de mazare sub cele 7 saltele pe care am dormit. Si acum, ma doare spatele de mor. Din cauza bobului de mazare.

Am auzit ca romanilor le place sa vorbeasca limbi straine. Ei stiu multe limbi, in special engleza si franceza. Nu exista nici macar un pici care sa nu stie expresia “fuck you”. Doar ne uitam la televizor si invatam numai lucruri bune. Daca engleza se invata asa usor, cu franceza e alta poveste… Nu se mai difuzeaza asa multe filme frantuzesti sau poate ca telespectatorii nu au chef sa se uite pe TVR Cultural (nu pot sa spun TV5 pentru ca as fi absurda). Sau, poate ca nu mai avem ocazia sa intalnim pe strazile “Bucurestilor” o caleasca eleganta, in care sa admiram o madam’ dichisita si pretentioasa care sa spuna : “La bulivar’, birjar!”.

In schimb, avem parte de un ghiveci. Iata un exemplu in acest sens – bobul de mazare:

Deoarece majoritatea romanilor au o problema in a intelege care este originea lantului de hypermarket-uri AUCHAN, voi repeta eu acum: este frantuzeasca. In consecinta, romanii au doua posibilitati:

- sa pronunte romaneste AUCHAN [ a u c h a n];

- sa pronunte in franceza AUCHAN [o∫ã] ( adica o ca in cuvantul om, ş ca in cuvantul şa si un a nazal ) si, in niciun caz, auşan, asa cum am auzit ca pronunta majoritatea romanilor.

Am inceput sa dau vina pe oameni si incercam sa imi explic de ce toti pronuntau asa, chiar si persoane care inainte pronuntau corect.

Intr-o zi am fost in hypermarket-ul cu pricina si am descoperit care era misterul. Unul dintre angajati a anuntat o promotie, pronuntand gresit numele hypermarket-ului.

Asa ca, ce pretentii sa mai am de la oamenii de rand atunci cand insisi angajatii hypermarket-ului fac o asemenea gafa?